IMPORTANT!

PARTICIPIUL II

 

La formarea participiului II trebuie ţinut seama de conjugarea din care face parte verbul respectiv. Astfel:
Participiul II se formează:
a) la verbele tari din rădăcina verbului, uneori cu modificarea vocalei radicale (Ablaut,) şi cu sufixul -en. Dacă verbul este accentuat pe prima silabă, el primeşte la participiul II prefixul ge- (denumit augment):

În limbajul familiar, vocala e din sufixul -en se suprimă uneori, în special după vocale sau după consoana h: geschrie(e)n, gescheh(e)n.
b) la verbele slabe din rădăcina verbului, la care se adaugă -(e)t.
Verbele slabe care sunt accentuate pe prima silabă primesc, de asemenea, augmentul ge-:

Sufixul -et îl primesc verbele care formează imperfectul în –ete.

c) Dacă verbul — fie tare, slab sau neregulat — nu este accentuat pe prima silabă, formează participiul II fără augmentul ge-:

Formula structurii participiului II

Accentuate pe prima silabă, deci cu participiul II cu augmentul ge-, sunt:
1. verbele simple ca:

2. verbele compuse separdbil. La aceste verbe ge- se intercalează între particulă şi verb :

Din categoria verbelor care formează participiul II cu augmentul ge- fac parte şi acele verbe compuse separabil, a căror particulă are două sau mai multe silabe, accentul căzînd pe altă silabă a particulei decît prima:
 

Pentru verbele compuse dublu cu particulă separabilă urmată de particulă neseparabilă
Câteva verbe derivate din substantive compuse; augmentul –ge stă la începutul verbului:

O excepţie este verbul notlanden care formează participiul II notgelandet, deşi nu este compus separabil.
Neaccentuate pe prima silabă, deci cu participiul II fără augmentul ge- sunt:
1. verbele compuse cu particulele inseparabile be-, emp- , ent-, er-, ge-, miß-, ver-, zer-:

O b s e r v a ţ i i
1. Particula miß- este, la unele verbe, accentuată. Cu toate acestea rămîne inseparabilă:

2. Unele verbe compuse cu particula miß- accentuată intercalează augmentul ge- între miß- şi verb:

3. Verbul mißdeuten, accentuat fie pe prima, fie pe a doua silabă, formează participiul II în trei feluri:

şi

2. verbele compuse inseparabil cu particulele : durch-, hinter-, über-, um-, unter-, voll-, wider-, wieder

3. verbele terminate în -ieren,
în majoritatea lor de origine negermană:

cîteva de origine germana ca:

O b s e r v a ţ i e
Verbul tare speien (spie, gespie(e)n) nu aparţine acestei categorii de verbe, deoarece ei face parte din rădăcina verbului.

5. un număr de verbe care nu pot fi cuprinse într-o anumită categorie, dintre care cele mai uzuale sunt:

La verbele tari, compuse cu particulă inseparabilă, participiul II este identic cu infinitivul, dacă verbul are aceeaşi vocală radicală la infinitiv şi la participiul perfect. De exemplu:

În cazul acesta numai după context ne putem da seama dacă este vorba de infinitiv sau de participiul II: 

• Ich werde meinen Kollegen vertreten, weil er krank ist.
  viitor infinitiv (Îl voi suplini pe colegul meu, pentru că este bolnav.)
  dar şi :

  • Ich werde von meinem Kollegen vertreten, weil ich krank bin.
    (prez. pasiv part. II. Sunt suplinit de către colegul meu, pentru că sunt bolnav.)

    6. verbele compuse dublu adică (cu o particulă separabilă urmată de una
    inseparabilă, deşi au accentul pe prima silabă:

    Infinitiv	Imprfect	Participiu II
    abberufen	berief ab	abberufen
    vorverlegen	verlegte vor	vorverlegt
    zurückerstatten	erstattete zurück	zurückerstattet

    Unele verbe pot fi accentuate fără deosebire de sens atît pe prima
    cât şi pe a doua silabă. Accentuate pe prima silabă, ele primesc la participiul II augmentul ge- la începutul verbului, neaccentuate pe prima silabă formează participiul II fără augmentul ge-:

    Infinitiv	Participiu II
    liebkosen	geliebkost
    liebkosen	liebkost
    willfahren	gewillfahrt
    willfahren	willfahrt

    Pentru verbele accentuate fie pe prima fie pe a doua silabă, însă cu sensuri deosebite.
    Verbul werden formează participiul II în două feluri:
    1. cu augmentul ge- cînd este întrebuinţat ca verb copulativ sau ca verb predicativ:

    • Er ist Ingenieur geworden.
      

      • Was noch nicht war, ist inzwischen geworden.
        2. fără augmentul ge- cînd este întrebuinţat ca verb auxiliar de timp (la diateza pasivă) :
        

        • Er ist gefragt worden.

          Verbele modale, precum şi verbele care exprimă percepţii senzoriale:
          1. dacă nu sunt urmate de nici un infinitiv, formează participiul II în mod regulat:

          • Ich habe vieles gewollt, manches gekonnt.
            

            • Ich habe ihn gesehen.
              2. dacă sunt întrebuinţate în legătură cu un infinitiv, în locul participiului II, se foloseşte infinitivul prezent:
              

              • Ich habe kommen können (nu gekonnt).